Joi plec (sau sâmbătă, dacă joi plouă).

Dacă țineți morțiș să știți, aveam de gând să-ncerc să reconstruiesc totul, pornind frumușel de la bun început, adunând toate detaliile pe care mi le puteam aminti. Da' uite că, tot cu gându' ăsta, au trecut aproape trei săptămâni de când am salvat pagina asta. Adică vreo 5 (cinci!) în total.
 Între timp, se-ntâmplă tot soiul de chestii. Evident că n-am timp și nici nu simt nevoia să le-nșir pe toate. Da' am nevoie să fixez niște ancore. Trec toate pe lângă mine-ntr-o viteză dementă, lăsându-mă confuză într-un nor de gaze de eșapament.
Nu pretind sub nicio formă ca treaba asta să fie mai mult decât un jurnal de bord, mâzgălit din obligație. Nu mă aștept să-l urmărească cineva. Fiindc-o să fie urât de cele mai multe ori, dezlânat și incoerent, redundant și anost, telegrafic și interminabil. Firimituri de Japonie înșirate pe-o ață din soiul ăl mai ieftin, ce se rupe când ți-e lumea mai dragă. Fiindcă am io nevoie de ele. E public deocamdată, fiindcă mi-e lene să trag zăvorul și să fac dup-aia ziua-ntreagă drumuri pe la lăcătuși, că-și tot pierde câte-un zănatic cheia.
Astea fiind zise, ia să nu mai bat câmpii și să m-arunc direct în hăul ăsta pe care jur că n-o să-ncerc niciodată să-l umplu.
Ikimashou ka? / Shall we?